Visit Iași

În rubrica ”Visit” ne propunem să promovăm turismul din toate zonele țării și să promovăm frumosul tuturor județelor României. În rubrica de astăzi, ne propunem să promovăm județul Iași, unul dintre județele de bază ale culturii, istoriei și artei Românești. În Iași puteți vizita:

  • Palatul Culturii
  • Parcul Copou
  • Catedrala Mitropolitană
  • Mănăstirea ”Sf. Trei Ierarhi”
  • Muzeul Național al Literaturii Române
  • Mănăstirea Cetățuia
  • Bojdeuca lui Ion Creangă
  • Muzeul Unirii
  • Muzeul de Artă din Iași
  • Muzeul ”Mihai Eminescu”
  • Muzeul Etnografic al Moldovei
  • Muzeul de Istorie Naturală
  • Muzeul Mitropolitan
  • Grădina Publică Palas
  • Sala Pașilor Pierduți

Palatul Culturii din Iași

Palatul Culturii din Iași
Palatul Culturii din Iași

Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită în perioada 1906 – 1925, în perimetrul fostei curți domnești medievale moldovenești, pe locul fostului palat domnesc. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice, având cod LMI IS-II-m-A-03957.01, și din ansamblu mai fac parte și ruinele curții domnești (cod LMI IS-II-m-A-03957.02).

Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii a fost schimbată într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din Iași.

Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975). Până la începerea lucrărilor de renovare, în aripa de nord-est a palatului se afla sediul Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” (1920).

Parcul Copou

Parcul Copou din Iași
Parcul Copou din Iași

Parcul Copou (sau Grădina Copou) este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zona centrală și de nord a orașului.

Contribuind semnificativ la calitatea aerului și la menținerea biodiversității locale, vegetația sa este majoritar arboricolă, cu o compoziție peisagistică apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos californian și de Thuja gigantea de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări.

Catedrala Mitropolitană

Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.

Catedrala Mitropolitană a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice, având codul de clasificare cod LMI IS-II-m-A-04069.01.

Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, aparține domnitorului Mihail Sturdza (finanțator prinicipal) și mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane.

Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). S-a lucrat mai întâi între anii 1833 și 1839, după planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbușit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii.

În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală. El a adăugat cele două rânduri de pilaștri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale mai mici. Alexandru Orăscu a păstrat cele patru turle laterale decroșate, dar a renunțat la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale. Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu.

Mănăstirea ”Sf. Trei Ierarhi”

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași este un monument de arhitectură de valoare din România (cod LMI IS-II-a-A-04076) fiind situată în centrul tradițional al Iașului, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt (fosta Ulița Mare). Biserica Trisfetitelor a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637-1639, ca necropolă domnească, reflectând aspirația ctitorului spre lumea bizantină, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă.

În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia și sinodul de la Constantinopol în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887.

Jefuită și arsă de năvălitorii din Est (1650) și din Nord (1686), zguduită de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802) biserica va fi restaurată între anii 1882 – 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resfințirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în limba greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam.

Muzeul Național al Literaturii Române

Muzeul Literaturii Române din Iași, denumit din 2015 Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, este un muzeu cu sediul administrativ în Casa Pogor din Iași.

Muzeul este deschis în casa, monument istoric, construită între anii 1855 și 1858, aparținând Societății literare Junimea, unde au locuit Vasile Pogor și Mihai Eminescu. Casa Vasile Pogor este monument de arhitectură și a fost construită între anii 1855 și 1858.

Muzeul a funcționat mai întâi ca secție de literatură în cadrul Complexului Muzeal Iași. Devine instituție de sine stătătoare la 1 octombrie 1990 având 10 obiective în subordine: Bojdeuca lui Ion Creangă, Casa Vasile Alecsandri, Casa Vasile Pogor, Casa Dosoftei, Casa Memorială „Mihai Codreanu” (Vila Sonet), Casa Memorială „Otilia Cazimir”, Muzeul Teatrului, Casa Mihail Sadoveanu, Muzeul „Mihai Eminescu”, Casa George Topârceanu, la care se adaugă din 15 octombrie 1993 Casa Nicolae Gane. A fost restaurată Casa Negruzzi de la Hermeziu care a fost amenajată ca muzeu.

Documentele și obiectele memoriale referitoare la istoria teatrului în Moldova au fost transferate de la Casa vornicului Vasile Alecsandri la Colecția muzeală „Istoria teatrului românesc” din Iași.

Celor 12 muzee se adaugă Galeriile de artă „Pod-Pogor”, inaugurate în anul 2002, Colecția Mihai Ursachi”, inaugurată în anul 2004, și Colecția „Al. Husar”, inaugurată în anul 2010.

Colecțiile din cadrul Muzeului Literaturii Române reunesc documente și obiecte memoriale aparținând scriitorilor români, de asemenea o colecție de carte rară românească și străină și de carte veche românească, manuscrise, ediții prime, colecții rare, obiecte de artă ilustrând perioada literară de la Costache Conachi până în 1900; literatură contemporană: momentul Viața Românească.

Mănăstirea Cetățuia

Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.

Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.

Ansamblul Mănăstirii Cetățuia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-03806 și fiind alcătuit din următoarele 6 obiective:

  • Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” – datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.01
  • Sala Gotică – datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.02
  • Casa Domnească – datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.03
  • Corpul de chilii – datând din anul 1928, având codul IS-II-m-A-03806.04
  • Turnul clopotniță – datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.05
  • Zidul de incintă – datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.06.

Bojdeuca lui Ion Creangă

Bojdeuca lui Ion Creangă este o casă din cartierul Țicău, Iași, în care a locuit între anii 1872 și 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut și de Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 și 1985. Casa este înscrisă în Lista monumentelor istorice, având codul IS-IV-m-B-04328.

Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stânga intrării, împreună cu soția, trei copii și bunica.

La vremea sa, Ion Creangă era recunoscut pentru faptul că la căsuța sa din Țicău deținea un grup destul de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viața sa. Spre exemplu, întotdeauna a avut o pisică pe nume Mărioara ca și mătușa sa zgârcită din satul natal Humulești.

Muzeul Unirii

Muzeul Unirii este un important muzeu național din municipiul Iași.

Clădirea este monument istoric și de arhitectură, construită între 1800 – 1806, în stil neoclasic. Casa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii, a fost proprietatea mai multor familii boieresti precum logofătul Costache Catargiu, hatmanul Constantinică Palade, spătarul Mihalache Cantacuzino-Pașcanu (1791-1857).

Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite – Alexandru Ioan Cuza iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand.

Astăzi muzeul expune piese de istorie evocând Revoluția de la 1848 și Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 (documente, piese de mobilier și obiecte de decorație interioară, obiecte ce au aparținut lui Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și altor personalități ale epocii).

Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având codul IS-II-m-A-03930.

Muzeul de Artă din Iași

Muzeul de Artă din Iași este un muzeu național din Iași, amplasat în Piața Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1, în incinta Palatului Culturii.

Înființat în 1860, muzeul a funcționat la început în cadrul Academiei Mihăilene. Din 1957, mutat în sediul Palatului Culturii, devine secție a Complexului muzeal din Iași.

Muzeul deține o valoroasă colecție de artă românească și universală. În Galeria de artă universală picturile sunt grupate pe școli naționale: italiană și spaniolă, flamandă și olandeză, franceză, germană, austriacă și rusă. Sunt prezentate lucrări atribuite lui Van Dyck, Murillo, Veronese, Poussin, Cranach sau unor discipoli ai acestora.

În Galeria de artă românească, operele școlii naționale sunt expuse cronologic, începând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până astăzi. Expoziția reunește lucrări ale unor clasici români: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Ioan Andreescu și alții.

Muzeul ”Mihai Eminescu” din Iași

Muzeul „Mihai Eminescu” este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, și este amplasat în Parcul Copou din Iași.

Clădirea muzeului a fost construită în 1989 după planurile arhitectului Virgiliu Onofrei, înlocuind o construcție mai veche de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este situată în zona centrală a parcului, la circa 100 de metri de ”Teiul lui Eminescu”.

Muzeul a fost inaugurat cu ocazia centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989. Sunt prezente expoziții dedicate operei eminesciene (ediții princeps și ediții critice), expoziții de grafică, pictură și sculptură (I. Neagoe, Al. Ichim, T. Mocanu, Iftimie Bârleanu, Richard Hette, Dan Hatmanu), precum și piese de mobilier și artă decorativă. Tot aici sunt expuse rarități, fotografii originale (Mihai Eminescu, Veronica Micle, fiicele sale), scrisori ale lui Eugen Lovinescu, Mite Kremnitz, Iosif Vulcan și alții.

Un punct de interes notabil îl constituie și expoziția de fotocopii după Caietele eminesciene, aflate în manuscris la Academia Română din 1902. 

Expoziția documentară „Mihai Ursachi”, constituită în spațiul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul de Cultură Copou, a fost inaugurată la începutul lunii mai 2004. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut poetului. Acest colț dedicat poetului Mihai Ursachi păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XX-lea.

Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 și 17:00. Prețurile biletelor sunt de 10 lei (adulți), 8 lei (pentru grupuri de peste 12 persoane), 2 lei (elevi și studenți) și 4 lei (pensionari). Intrarea este liberă în prima duminică a fiecărei luni.

Muzeul Etnografic al Moldovei

Muzeul Etnografic al Moldovei este un muzeu național din Iași, amplasat în Piața Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1.

Muzeul a fost înființat inițial pe lângă Catedra de etnografie a Universității din Iași, de către Ion Chelcea. Majoritatea exponatelor sunt vechi, vârsta lor depășind adesea 100 de ani. Din anul 1954 muzeul este mutat în Palatul Culturii.

În sălile muzeului sunt prezentate ocupațiile tradiționale de bază: agricultura, viticultura, creșterea animalelor, precum și ocupațiile secundare ca: vânătoarea, pescuitul și creșterea albinelor. Colecția de instalații populare din lemn (pive și vâltori pentru prelucrat sumane, prese de ulei etc.) este cea mai veche colecție cu acest profil din țară. La etajul al doilea expoziția continuă cu sălile rezervate prelucrării lemnului, ceramicii populare (în curs de amenajare) și meșteșugului țesutului.

De un interes deosebit sunt cele două interioare de locuințe țărănești, din zonele Rădăuți și Iași, precum și Sala datinilor și obiceiurilor de Anul Nou, purtând numele etnologului Petru Caraman.

Circuitul muzeului se termină la etajul I cu colecțiile de scoarțe și costume populare din diverse zone ale Moldovei.

Muzeul de Istorie Naturală

Muzeul de Istorie Naturală din Iași este primul astfel de muzeu înființat în Principatele Române. A fost înființat la 4 februarie 1834 și deține în prezent peste 300.000 de exemplare, cele mai valoroase fiind colecțiile de insecte, moluște, amfibieni, reptile, păsări, minerale și plante.

Muzeul este situat în fosta casă Roset din Iași, clădire clasată monument istoric.

Muzeul de Istorie Naturală din Iași a fost înființat la data de 4 februarie 1834, din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri. Este primul muzeu de acest gen înființat în Principate.

În anul 1840 s-a cumpărat pentru muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, clădire în care muzeul, împreună cu Societatea, își desfășoară activitatea și în prezent. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului de bolți pe arce.

Muzeul păstrează în colecțiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecție de oase de mamut și rinocer lânos, găsite agățate drept contragreutate la cumpăna unei fântâni din Râșca, ținutul Fălticenilor), domnitorul Mihail Sturdza (elefantul indian Gaba, achiziționat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu Balș, Gheorghe Asachi și alții.

Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut marelui public și prin faptul că, în una din sălile lui, deputații din Partida Națională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei. Sala expune, alături de obiecte și mobilier cu valoare istorică, portretele celor care au înființat muzeul și Societatea, a personalităților care au activat la muzeu de-a lungul timpului: Iacob Cihac, Grigore Cobălcescu, Anastasie Fătu, Petru Poni etc.

În prezent colecțiile muzeului numără peste 300.000 exemplare, cele mai valoroase fiind colecțiile de Insecte, Moluște, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale și Plante. În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal consta în: 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3.000 de moluște și insecte, 795 de vertebrate, 92 de schelete. Cea mai veche piesă din colecția muzeului este elefantul indian, care a fost cumpărat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturdza și adus la palat, fiind ulterior donat muzeului. În anul 2000 inventarul muzeului număra peste 350.000 de piese, dintre care 3.500 piese de patrimoniu (5.290 expuse și celelalte în depozit).

Colecția de Moluște cuprinde aproape toate speciile de Lamelibranchiate și Gasteropode din fauna României.

Colecția de Arahnidae (păianjeni) este una din cele mai mari din țară; ea cuprinde exemplare din Dobrogea, Moldova și Bucovina.

Dintre insecte, cele mai mari colecții sunt de Orthoptere, Odonate, Coleoptere, Lepidoptere și Neuroptere. Coleopterele numără peste 50.000 de exemplare și familiile cele mai bine reprezentate sunt: Staphylinidae, Meloidae, Cerambicidae și Scarabeidae.

Colecția de vertebrate: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, numără peste 14.000 de exemplare, conținând aproape toate speciile existente în România și formând astfel una din cele mai bogate colecții din muzeele românești. Un interes deosebit îl prezintă colecțiile de cuiburi și ouă.

Colecția de paleontologie numără peste 10.000 de exemplare, iar cea de minerale peste 2.900 de eșantioane.

Muzeul Mitropolitan

Muzeul Mitropolitan din Iași se află în demisolul Catedralei Mitropolitane. Expoziţia muzeului este organizată tematic, pe săli:

  • Sala „Sinaxar”, localizată sub esplanada Catedralei Mitropolitane, prezintă teme de expoziţii temporare extrase din Sinaxarul Ortodox.
  • Sala „Ofranda” unde este ilustrată tema darului ritual în 4 ipostaze: darul de muncă, ceara ca ofrandă, pâinea rituală, oul roşu şi oul muncit pentru Paşte.
  • Sala Ctitorilor prezintă două colecţii speciale de obiecte: Antimisele şi Pomelnicele ctitoreşti(diptice şi pălmare).
  • Sala „Eclesia”, localizată sub Catedrala Mitropolitană, prezintă descrierea drumului pe care urcă omul spre cer şi Tainele Bisericii şi a lucrărilor sfinţitoare asupra omului şi creaţiei.
  • „Calea Crucii” oferă o perspectivă inedită asupra zonei de fundare a construcţiei şi face o incusriune spectaculoasă în timp. Sunt prezentate pietre tombale, monumente funerare, clopote de biserică, toace şi tochiţe metalice, troiţe.
  • Sala „Istoria duhovnicească a Moldovei” expune hărţile istorice ale Moldovei de la recunoaşterea Mitropoliei Moldovei şi tabelele de corespondenţă între succesiunea domniilor din fiecare secol şi succesiunea mitropoliţilor Moldovei.
  • Sala „Baptisteriu” prezintă o expoziţie care abordează  teme importante: slujitorii bisericii, ce fac parte din laicat, slujitorii altarului, ce formeaza sacerdoţiul şi un spaţiu liturgic, pentru săvârşirea Tainei Sfântului Botez pentru adulţi.

Grădina Publică Palas

Ansamblul PALAS este deopotrivă un centru de business, un spațiu pentru cumpărături şi o destinaţie cosmopolită de petrecere a timpului liber în natură.

Amplasată pe spaţiul fostei grădini a Curţii Domneşti, pe atunci în stil oriental, actuala grădină păstrează elemente din timpul amenajărilor făcute de Vasile Lupu, cum ar fi lacul circular şi un ponton închis cu foişor pe locul havuzului din Evul Mediu.

Axul central al grădinii a fost special gândit pentru a crea o splendidă belvedere Palatului Culturii. Astfel, pentru prima oară, latura sudică a edificiului este pusă în valoare prin vegetaţie în trepte şi căderi de apă. Scările de pe versant, care conduc vizitatorii spre Palatul Culturii, sunt brodate cu balustrade monumentale, din piatră, pentru a completa arhitectura clădirii simbol.

Peisajul grădinii este definit de fântâni arteziene, piaţete înierbate, spaţii largi de promenadă şi de relaxare. Aproximativ 50.000 de arbuşti şi peste 1.000 de copaci înfrumusețează parcul și compun un veritabil „plămân verde” pentru întregul areal Palas, dar şi pentru vecinătăţi.

Arborii şi arbuştii au fost special aleşi pentru a crea, în toate componentele grădinii Palas, un spectacol vizual cromatic în cele patru anotimpuri. O bună parte dintre aceştia reprezintă o premieră, nu doar pentru Iaşi, ci pentru regiunea de nord-est, precum Hamamelis, Metasequoia, Liquidambar (sau „arborele de gumă”), Oxydendron, Davidia şi Parotia. Alţi copaci de mari înălţimi sunt castanii, pinii negri austrieci, teii, stejarii roşii, fagii, salcâmii japonezi, carpenii, tisa, brazii, sălciile aurii. Cei cu alură medie sunt arţari de diferite culori, Ginkgo Biloba (dispuşi pe o întreagă alee), molid argintiu, magnolii, peri ornamentali, precum şi stejari piramidali. Printre speciile de arbuşti se numără Berberis, călini, lilieci, mahoni, pini pitici, ienuperi şi Cornus. La baza arborilor şi chiar a arbuştilor, dar şi pe spaţii vaste, au fost plantate flori precum azalee, hortensii, trandafiri, narcise şi crini.

Şi spaţiile dintre clădirile ansamblului urbanistic Palas sunt decorate cu jardiniere de mari dimensiuni şi locuri de odihnă, iar unele clădiri au vegetație pe acoperiş.

Sala Pașilor Pierduți

Pe 23 mai 1893, pe locul unde funcţionase până în 1888 Teatrul Naţional, a avut loc ceremonia punerii pietrei fundamentale a Palatului Universitar (cunoscut astăzi ca principal corp de clădire) în prezenţa Principelui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Clădirea, impresionantă prin monumentalitate, se înscrie în canoanele stilului eclectic francez şi îşi depăşeşte funcţiile strict utilitare, căpătând valoare de simbol atât pentru comunitatea locală, cât şi pentru întreaga spiritualitate românească. Construit după planurile architectului Louis Blanc (pentru care acesta a căştigat o medalie de aur la o expoziţie de la Paris), Palatul Universităţii a fost inaugurat pe 21 octombrie 1897 sub înaltul patronaj al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta.

Fie el student, profesor sau simplu vizitator al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cel care străbate Sala Paşilor Pierduţi va zăbovi, măcar o clipă, în faţa picturilor murale ale lui Sabin Bălaşa, artistul care, prin opera sa, a introdus acest spaţiu pe harta locurilor de referinţă ale artei universale. Penelul unuia dintre cei mai cunoscuți pictori români contemporani a conferit Sălii Paşilor Pierduţi, graţie vigorii compoziţionale, a paletei cromatice aparte şi a tematicii abordate, “o esenţă de unicitate”, aşa cum remarca criticul Valentin Ciucă.

Cele 18 picturi murale reflectă sufletul, tinereţea, istoria şi poezia poporului român. O veritabilă beatitudine de albastru, ce acoperă aproximativ 300mdin clădirea principală a Universităţii, muralele au fost concepute de maestrul inorogilor şi al siluetelor cosmice  între anii  1968 şi 1978.

Articol realizat cu ajutorul informațiilor de pe Wikipedia, imaginilor de pe Google Photos, și redactat de Daniel Nastasă.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments