Visit Neamț

În rubrica ”Visit” ne propunem să promovăm turismul din toate zonele țării și să promovăm frumosul tuturor județelor României. În rubrica de astăzi, ne propunem să promovăm județul Neamț, județul cu unele dintre cele mai frumoase locuri din Moldova. În județ puteți vizita:

Masivul Ceahlău alături de Lacul Bicaz,

Cetatea Neamțului,

Mănăstirea Neamț,

Mănăstirea Agapia,

Cascada Duruitoarea, dar și

Mănăstirea Văratec, sau

Parcul Natural Vânători Neamț.

Masivul Ceahlău

Masivul Ceahlău este un masiv muntos aparținând de Carpații Orientali, situat pe teritoriul județului Neamț. Cele mai înalte vârfuri sunt Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1904 m). Bogăția floristică a Masivului Ceahlău, vulnerabilitatea ecosistemului montan și frumusețea peisajelor au determinat declararea în acest spațiu muntos a Parcului Național Ceahlău, cu o suprafață de 7742 ha. În cadrul acestuia sunt incluse ca arii naturale protejate: Rezervația „Polița cu Crini” (370 ha), Cascada Duruitoarea (1 ha) și s-a creat o zonă de cercetare științifică, cu o suprafață de 5830 ha, cuprinsă între Complexul Lespezi, Piciorul Șchiop și Scaunele Zeilor – Ocolașul Mare, la sud.

Legenda locului

Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. (sursa: Wikipedia)

Trasee turistice

Există 6 trasee turtistice, printre care Traseul – Stațiunea Durău – Cabana Fântânele – Căciula Dorobanțului – Pe sub Vârful Piatra Lată – Pe sub Panaghia – Pe sub Vârful Toaca – Vârful Lespezi – Cabana Dochia, care se poate străbate în 3-4 ore. Traseul Stațiunea Durău – Poiana Viezuri (Vesuri) – Cascada Duruitoarea – Poiana Scăiușului – Polița cu Ariniș – Curmătura Piciorul Șchiop – Cabana Dochia, ce poate fi străbătut la pas în 4-5 ore, dar și traseul Satul Izvorul Alb – Bâtca Baicului – Curmătura Lutu Roșu – Culmea Răchitiș – Piatra cu Apă – Detunatele – Cabana Dochia, care poate fi străbătut în 6-6 ore jumătate, sau traseul Cabana Izvorul Muntelui – Pârâul Maicilor – Poiana Maicilor – Ocolașul Mic – Hornul Ghedeonului – Cabana Dochia, traseu ce poate fi străbătut în 4-4 ore jumătate.

Lacul Bicaz

Conform Wikipedia, Lacul Izvorul Muntelui (cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița din România, în Carpații Orientali, la 4 km în amonte față de orașul Bicaz din județul Neamț.

Lacul, cu o formă alungită, pe direcția nord-vest – sud-est, are o suprafață de 32,6 km² și s-a format după construirea între anii 1950 și 1960 a unui baraj care alimentează hidrocentrala de 210 MW construită în timpul regimului comunist inclusiv cu aportul muncii forțate prestate de deținuți politici. Pentru construcția barajului și amenajarea lacului au fost strămutate 22 de sate din zonă, și peisajul natural a fost drastic schimbat, el fiind declarat rezervație naturală acvatică în 2000.

Lacul este ocolit pe malul său nord-estic de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița.

Barajul Bicaz

Barajul Bicaz este construit în totalitate din beton și unește Muntele Gicovanu cu Obcina Horștei, fiind situat în amonte de confluența pârâului Izvorul Muntelui cu Bistrița. A fost construit între anii 1950 și 1960. Are o înălțime de 127 m, o lungime de 435 m la coronament și o lățime maximă la bază de 119 m (la nivelul blocurilor deversoare), respectiv 115 m (la nivelul blocurilor nedeversoare).

În structura sa intră 30 de blocuri înălțime (ploturi) separate prin rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru. Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire și nișe de vizitare. Prin construcție au fost prevăzute încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element.

Posibilități de acces

Lacul Izvorul Muntelui este accesibil în primul rând rutier și feroviar, în partea de sud.

Principala cale de acces este reprezentată de DN15 pe porțiunea Bicaz – Poiana Largului. Din centrul Bicazului, drumul șerpuiește pe serpentinele care urcă pe coronamentul barajului, pentru a se angaja ulterior pe marginea stîngă a lacului. După ce revine le malul drept – trecând peste viaductul de la Poiana Largului, se intersectează cu DN17B care vine de La Vatra Dornei. De aici se îndreaptă mai întâi spre sud, apoi pe valea Bistricioarei spre Pasul Creanga. Deoarece în zona Munților Stânișoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanților – prăbușiri, eroziune torențială și mai ales alunecări de teren, întreținerea și exploatarea șoselei Bicaz – Largu prezintă dificultăți semnificative.

În Bicaz ajunge și DN12C care coboară din Pasul Pângărați dinspre Transilvania.

În zona de sud-vest există un singur drum modernizat, care necesită însă reparații capitale. După porțiunea inițială a acestui drum cu indicativul DJ155F dintre Bistricioara (intersecția cu DN15) și Durău, acesta urcă Ceahlăul pentru a coborî spre Izvorul Muntelui și de aici mai departe spre baza barajului, pe dreapta Bistriței. Porțiunea montană a drumului este foarte deteriorată. Alternativă există pe marginea lacului numai sub forma unui drum forestier – Izvorul Alb, între intersecția cu DJ155F din satul Ceahlău și porțiunea de acces pe coronamentul barajului a DN15.

Accesul feroviar se face prin gara Bicaz, la capătul magistralei 509 (secundară și neelectrificată).

Amenajări

Pe malul stâng, în apropiere de baraj, se află amenajat un port turistic. Vaporașelor existente li se adaugă șalupe, hidrobiciclete, căsuțe de lemn și un hotel plutitor. Capacități suplimentare de cazare există pe ambele maluri, sub forma unor pensiuni agroturistice.

Cetatea Neamțului

Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania.

Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.

Cetatea Neamț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-m-A-10707.

Mănăstirea Neamț

 

Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamț, satul Mănăstirea Neamț, județul Neamț. Este cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, fiind declarat monument istoric (cod LMI NT-II-a-A-10629). În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este aghiazmatarul circular din fața mănăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mănăstirească (18.000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia (denumită și Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec.

Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861.

Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-A-10627 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective:

  • Biserica „Sf. Voievozi” – datând din secolul al XVII-lea și având codul NT-II-m-A-10627.01.
  • Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” – datând din 1864 și având codul NT-II-m-A-10627.02
  • Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov” – datând din 1821 și având codul NT-II-m-A-10627.03
  • Chiliile – datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.04
  • Construcțiile din incintă – datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10627.05
  • Turnul clopotniță – datând din 1823 și având codul NT-II-m-A-10627.06
  • Bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” – datând din 1780 și având codul NT-II-m-A-10627.07
  • La acestea se adaugă și Casa scriitorului Alexandru Vlahuță (o chilie în care locuia scriitorul când venea în vizită la mănăstire), transformată în 1966 în muzeu memorial. Ea datează din 1885 și are codul NT-II-m-B-10628.

Cascada Duruitoarea

Cascada Duruitoarea, este un monument al naturii cu regim de arie protejată de interes național situată în Masivul Ceahlău. Corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip peisagistic) și este situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Ceahlău. Denumirea cascadei vine de la zgomotul puternic și continuu pe care îl face atunci când are apă multă. Rezervația are o suprafață de 1 ha, fiind situată la 1.250 m altitudine și este formată pe valea Pârâului Rupturii, între abrupturile coborâte dinspre Piatra Ciobanului (est) și Piciorul Șchiop (vest).

Căderea de apă măsoară aproape 25 m și este despărțită de un prag în două părți distincte:

  • Pragul superior are aproximativ 20 m. La bază apele au săpat prin eroziune marmite.
  • Pragul inferior are aproximativ 5 m, răsfirând apa în evantai peste stâncă.

Dezagregarea conglomeratelor și gresiilor datorată fenomenelor de gelivație (îngheț-dezgheț) și avalanșelor a dus la detașarea din pereții verticali a unor coloane, turnuri și la adâncirea jgheaburilor precum și la formarea de săritori și cascade.

Alimentarea cu apă a pârâului se face în principal din izvorul Fântâna Rece situat spre platoul alpin, care este singurul care alimentează cascada permanent. Debitul actual al acestuia a fost redus din momentul în care a fost construită captarea pentru cabana Dochia. Mai sunt și alte izvoare, dar acestea au perioade când seacă.

Posibilități de acces

Accesul la Cascada Duruitoarea se face prin trei trasee turistice marcate, pe care se poate ajunge la obiectiv plecând din Stațiunea Durău, în aproximativ 2 ore:

  • Cruce roșie Durău – Poiana Viezuri – cascada Duruitoarea ( traseu cu grad mediu de dificultate)
  • Triunghi galben Cabana Fântânele- Poiana Viezuri – cascada Duruitoarea (traseu cu grad mic de dificultate)
  • Cruce albastră Durău – Pârâul Rupturilor – Cascada Duruitoarea ( traseu cu grad mediu de dificultate)

De la cascadă, pe traseul comun Cruce Roșie + Cruce albastră se poate ajunge la Cabana Dochia în 2 – 3 ore (traseu cu grad mare de dificultate interzis iarna).

Amenajări

Există un loc de popas cu mese și bănci amenajat la mică distanță de cascadă, în aria vizuală a acesteia.

În trecut exista o scară de lemn care oferea acces la pragul intermediar.

Cabana Fântânele se află aproximativ la aceeași înălțime (1220 m) la distanță de 2 h de mers, Stațiunea Durău tot la 2h distanță la o diferență de nivel de 470 m și Cabana Dochia (1770 m) la 2 – 3 h.

Mănăstirea Văratec

Mănăstirea Văratec este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată într-o poiană de la poalele munților, în satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), la o distanță de 12 km de orașul Târgu Neamț și la 40 km de municipiul Piatra-Neamț. Este cea mai mare mănăstire de maici din România, aici viețuind peste 400 maici.

Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839.

Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul „Regina Maria” (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste.

Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având cod LMI NT-II-a-A-10732 și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective:

  • Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – datând de la începutul secolului al XIX-lea și având codul NT-II-m-A-10732.01
  • Turnul clopotniță de poartă – datând din secolul al XIX-lea și având codul NT-II-m-A-10732.02
  • Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” – datând din 1844, cu adăugiri în jurul anului 1880, și având codul NT-II-m-A-10732.03
  • Biserica „Schimbarea la Față” – datând din 1847 și având codul NT-II-m-A-10732.04
  • Chiliile – datând din secolele XIX-XX și având codul NT-II-m-A-10732.05

Obiecte de patrimoniu

În anii 1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești – broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. – cu valoare istorică și artistică.

Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele:

  • Icoanele din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Râșca și cele din veacurile XVI-XVII de la bisericile din Văleni – Piatra-Neamț și Topolița
  • Icoanele îmbrăcate în anul 1827 în argint aurit de către meșterul argintar Ion Atanasiu din Iași
  • Un epitaf lucrat în fir de aur și argint de Smaranda Niculce în 1798
  • Felon, epitrahil și mânecuțe cu motive florale, brodate pe catifea grena cu fir de aur și argint de Safta Brâncoveanu
  • O cruce cu trei brațe, sculptată în lemn de chiparos, făcută în 1596 și adusă de la Schitul Topolița
  • Crucea de procesiune din lemn de măslin donată în 1852 de Gheorghe și Maria Hermeziu
  • Potirul din argint aurit dăruit în 1840 de Safta Brâncoveanu
  • Evanghelia în limba slavonă, tipărită la Liov în 1644 și ferecată în argint
  • Evanghelia în limba greacă, tipărită la Veneția în 1811, ferecată în argint aurit și împodobită cu icoane emailate
  • Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamț în 1821, ferecată în argint aurit
  • Târnosania, manuscris legat în piele, copiat în 1752 de protopopul Vasilie
  • Hronograf, manuscris legat în piele, copiat în 1805 de maica Olimpiada

 Parcul Natural Vânători-Neamț

Parcul Natural Vânători-Neamț este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situată în nord-estul României în nordul județului Neamț spre limita cu județul Suceava. Acesta este localizat atât pe versantul estic al Munților Stânișoarei în zona subdiviziunii acestora intitulată „Munții Neamțului” cât și în zona Subcarpaților Neamțului (parte a Subcarpaților Moldovei), în raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători Neamț, a orașului Tg. Neamț, și a stațiunilor Bălțătești și Oglinzi. A fost înființat în anul 1999, urmând ca anul următor să fie declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate). Acesta se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică omonime și include trei rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul acestuia au fost identificate 10 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane.

Căi de acces

  • Drumul național DN15C pe ruta: Târgu Neamț – Humuleștii Noi – drumul național DN15F în direcția Agapia.
  • Drumul național DN17B pe ruta: Vatra Dornei – Stejaru – Fărcașa – Poiana Largului – drumul național DN15 spre Piatra Neamț – Bodești – Crăcăoani.
  • Drumul național DN15 pe ruta: Borsec – Tulgheș, Harghita – Grințieș, Neamț – Bistricioara – Poiana Largului – drumul național DN15B în direcția Dolhești – Stânca.

Sursa informațiilor: Wikipedia. Material realizat de Daniel Nastasă.

1 1 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments